A promis fata pe mai multe canale de comunicare ca vine cu o reteta de painica. Am zis insa sa nu va bag in nivelul expert cu painea cu maia si sa incepem usurel, cu o paine cu drojdie, dar care se aseamana pe alocuri cu procesul prin care fac painea cu maia, asa ca sa va antrenati pana cand voi gasi timp sa pun si niste sfaturi legate de maia. Pana atunci, va zic ca painica aceasta nu necesita framantare si este absolut geniala, iese incredibil de pufoasa si se pastreaza moale cateva zile, este preferata lui Termi. Si sa va mai zic un secret, daca nu va iese aluatul cum trebuie si va e greu sa o modelati…o transformati in 2 timpi si 3 miscari intr-o focaccia delicioasa, nu aveti cum sa dati gres, trebuie doar sa va faceti curaj sa incercati. Poate vi se par cam multi pasi, dar am vrut sa detaliez prin poze cat de mult am putut procesul, dat fiind ca eu cu videoclipurile si ce se mai poarta acum la nivelul influencerilor de pe internet sunt zero, raman old school. Ce e important de precizat, este ca se coace la o temperatura foooarte mare si musai cu capac. Lasand detaliile tehnice la o parte, pe mine ma calmeaza maxim sa fac painica, sa simt mirosul proaspat cand o coc, gustul nu se compara cu cea din comert, nu vad decat avantaje in acest proces, si vreau sa incurajez cat mai multe mamici sa faca asta si oricand aveti nevoie de sfaturi, I am here. Prima oara-i mai greu, apoi o sa prindeti si voi gustul intregului proces.
V-am povestit destul de painica asta, pana nu va plictisesc sa va recomand o carte pe care am citit-o recent si mi-a placut si anumeee…”Remarcabile fapturi inteligente”, scrisa de Shelby van Pelt, e o carte usurica, amuzanta, ce se citeste repede.
No bine, cat am povestit aici reuseati lejer sa puneti aluatul la crescut, va tin din treaba. Haida pornim, avem incredere ca desi pare ditai carnatul de reteta :))) nu se face greu si rezultatul este super deliciosenie mirobolanta.
Ingrediente:
- 500g faina cu un grad mare de proteina, peste 10g (scrie pe ambalaj, asta ca sa dezvoltam o retea de gluten cat mai fortoasa)
- 380g apa calduta (400g daca faceti focaccia)
- 15g ulei de masline
- 5g drojdie
- 10g sare
- 5g miere (o lingurita)
Mod de preparare
- Intr-un bol mare si incapator punem: apa calduta, drojdia, mierea, uleiul de masline si sarea si omogenizam. Separat, cernem faina si o adaugam peste ingredientele lichide. Cu ajutorul unei spatule amestecam totul pana nu se mai vede pe nicaieri faina uscata. Acoperim cu un prosop de bucatarie sau cu folie alimentara si lasam la odihnit pe blat jumatate de ora ( acum iarna ca e mai frig, vara cam 15-20 minute).
- Dupa timpul scurs, trebuie sa intindem putin aluatul ca sa dezvoltam reteaua de gluten, si aici ajuta faina aceea cu proteina mai mare de care va spuneam la ingrediente. In acest pas, e bine sa aveti manutele ude, aluatul este unul lipicios si apa ajuta sa nu va mozgoliti pe maini. Ca si proces e foarte simplu, gandim bolul ca un ceas, si luam de la pozitia orei 12:00 aluatul si tragem asa de el in sus cat sa nu se rupa (fiind prima intindere, o sa fie cam teapana, nu aveti frica, e normal) si tragem de aluat pana la pozitia orei 6:00, in partea cealalta. Rotim bolul si facem acest proces pana am impaturit-o in acest fel pe toata. O lasam apoi iar la odihnit jumatate de ora daca e frig si 15-20 de minute daca e mai cald.
- Dupa jumatatea de ora, repetam procesul de intindere de la punctul doi si lasam iarasi aluatul la odihnit inca jumatate de ora (15-20 de minute daca e cald). O sa observati deja ca aluatul e nitel mai fin atunci cand tragem de el.
- De data aceasta, dupa scurgerea timpului, intindem iar aluatul tragand de el dupa regula cu ceasul, dar dupa impaturire, incercam sa formam o bila de aluat neteda si o asezam in acelasi bol cu partea fina deasupra. Lasam acum aluatul linistit o ora si jumatate la temperatura camerei fara sa il mai atingem (vara de obicei il las o ora). Nu am mai precizat, dar mereu bolul cu aluat va fi acoperit.
Varianta Focaccia: dupa ce a dospit la temperatura camerei, daca aluatul vi se pare prea moale si simtiti ca nu puteti lucra cu el, puneti pe o tava mai intinsa o hartie de copt, ungeti cu ulei de masline si turnati aluatul in tava cu partea neteda in sus. Il mai lasati jumatate de ora la temperatura camerei (acoperit) cat incingeti bine cuptorul (220 de grade, fara ventilatie), faceti apoi cu degetelele bule din loc in loc, cat sa intindeti aluatul nitelus si turnati ulei de masline pe deasupra (in special in gaurele) si fulgi de sare daca va place si coaceti focaccia in jur de 20 de minute pana se rumeste bine deasupra. In functie de cat de bine incalzit este cuptorul si unde plasati tava, pot fi si mai mult de 20 de minute, uneori si 30, o urmariti sa fie rumena deasupra.
- Varianta painica: daca in schimb aluatul are o structura buna si puteti lucra cu el, pudrati bine de tot o suprafata intinsa cu faina (aluatul va fi lipicios, deci ajutati-va fara frica de faina) si plasati aluatul cu partea fina a bilei dedesubt, deasupra avem partea mai uratica, unde am modelat bila de aluat. Se vor vedea bulele frumos ca in poza.
- Acum in loc sa ne udam manutele, infainam bine de tot degetele, o sa se lipeasca putin de noi aluatul, dar nu e bai. Folosind tot aluzia cu ceasul, ca sa modelam painea si sa o pregatim pentru copt, tragem cumva de aluat din varf cu ambele maini, de la ora 12:00 putin mai mult de jumatate, undeva aproape de ora 6:00. Apoi, cu ambele maini luam aluatul de jos de la ora 6:00 si tragem complet peste jumatatea pe care am tras-o mai devreme de la ora 12:00. Se repeta aceeasi operatiune tragand cumva din partea dreapta, de la ora 3:00, apoi partea stanga, de la ora 9:00 peste partea de la ora 3:00. Aluatul ar trebui acum sa fie mai teapan si intr-o forma de bila cat de cat. Dati degetelele prin faina inainte de fiecare operatiunie daca simtiti ca va lipiti.
- Intoarcem bila cu partea fina in sus si tragem cu ambele maini aluatul spre noi pana obtinem putina tensiune pe partea fina a painii. O rotim putin si mai tragem asa aluatul spre noi punand mainile putin sub paine. Puteti cu o strecuratoare sa presarati putina faina pe paine pana reusiti sa obtineti o bila neteda. Acest pas de a intinde partea fina de deasupra este important deoarece creeaza tensiune si ne ajuta la crusta finala.
- Dupa ce i-am dat forma de bila de mai sus, avem 2 solutii:
- Dospirea la rece pentru cand nu aveti timp sa o coaceti atunci: daca aveti cos de dospit paine e momentul sa il scoateti, daca nu, intr-un bol rotund, puneti cu prosop, pudrati bine cu faina si mutati painica astfel incat partea fina sa atinga prosopul si partea aceea mai uratica sa fie deasupra. Pudram iar cu putina faina si acoperim cu o folie alimentara (eu am una rotunda asa cu elastic la capete, ca o din-aia de pus in cap la dus) si dam la rece cateva ore (eu am lasat-o chiar si peste noapte). Musai sa pudrati bine cu faina prosopul si painea deasupra pentru ca se va lipi destul de rau.
Dospirea la cald: daca dorim sa o coacem imediat, punem pe blat o hartie de copt si plasam painea cu partea neteda in sus (invers fata de dospirea la rece) si o acoperim cu un castron mare, astfel incat ea sa aiba loc sa se mai extinda (merge si bolul in care ati facut-o daca e suficient de larg). Sa plasati painea undeva pe mijlocul hartiei de copt, astfel incat sa o puteti apuca de partile hartiei si pune la copt.
- Coacerea: Intre timp, dam drumul la cuptor la temperatura de 240 grade Celsius si oala cu capac in care vrem sa coacem painea o punem de la inceput in cuptor sa se incalzeasca, sa obtinem abur atunci cand bagam painica. Cand cuptorul e la turatie maxima, ne pregatim sa bagam painca. Inainte de asta, trebuie sa o crestam putin, ca sa poata elimina din caldura si sa nu explodeze la cuptor. Daca aveti o lama sau un cutit subtire incercam sa trasam o linie de la un capat la celalat (sus-jos). Luam apoi painea cu foaia de copt cu tot si o punem direct in oala, atentie sa nu ne frigem. O lasam la cuptor cu capac undeva la 40 de minute. O verificam dupa 40 de minute, sa fie rumena, daca nu este, o mai lasam cateva minute.
Se scoate apoi din tava si se pune la racit pe un gratar ceva, cel putin jumatate de ora inainte sa mancati din ea (daca rezistati).
Stiu ca am scris moartea caprioarei, pentru cine a avut rabdare sa citeasca pana la final, va multumesc. Pentru cine incearca si reteta….deja ma inclin. Promit ca este o paine super moale, pufoasa ce se pastreaza asa cateva zile. Eu o tin la temperatura camerei, invelita intr-un prosop si apoi bagata intr-o punga.