Acorda-mi timp!

Zic vine acum 1 mai si cum sigur mamicile au timp liber de stat la cafeluta dimineata…NOOT! m-am apucat iar de filosofat ca parca merge asa un articol langa cafeluta rece bauta pe fuga cum se intampla de fapt. Buuun, vreau insa sa fie clar inca de la inceput ca niciodata nu m-am vazut ca vreun guru in ale parentingului sau ceva de genul. Si nici nu o sa incep in a da lectii in cresterea copiilor sau mai stiu eu. Zic asta sa nu aud iar comentarii rautacioase, ca nu’mi plac hater-ii aici pe site, doar eu pot fi hater-ita ca e spatiul meu si oricum sunt mereu asa, it’s in my nature.
De fapt scriu acum pentru ca am cunoscut niste copii tristi recent, m-a marcat foarte mult experienta si inca sunt plina de revolta si tristete. Mereu ma afecteaza foarte mult unele evenimente dar am zis din asta sa incerc sa fac un lucru bun, sa incerc sa spread the word, sigur sunt multi copiii tristi si poate parintii lor au nevoie de un wake up call. Nu stiu in ce masura va fi asta, dar fiind un loc public poate ajunge macar la 1-2 parinti ce uita sa fie acolo pentru copii lor.
Mereu am citit carti de parenting in ideea de a fi mai sigura pe mine si fara asa de multe dubii ca fac ceea ce trebuie in calitate de mama. Dar nici dupa atatea carti nu sunt vreo incredibila si mereu ma desconsider si ma intreb daca sunt o mama buna. Au fost si momente urate, momente cand am simtit ca meseria asta de mama nu este pentru mine, momente cand simteam ca nu fac nimic bine, cred ca toti le avem, e bine sa le constientizam si sa ne revenim si sa mergem mai departe, sa nu o lalaim la nesfarsit. Insa cu toate dubiile mele si nesigurantele pe care le-am avut si le am, un lucru am stiut mereu sigur, faptul ca cei mici au nevoie de timpul nostru, pentru asta nu a fost nevoie sa citesc in carti nimic. Am citit de altele, cum sa incerc sa nu ma mai enervez, sa incerc sa nu tip, sa imi pastrez calmul, cum sa reactionez cand are o criza de furie si altele, dar faza cu timpul da…mereu am preferat sa las o vasa nespalata pentru a petrece timp cu ea si multe altele. M-a apucat nebunia acum sa scriu, pentru ca am vazut durerea din sufletul unor copii ai caror parinti nu le acorda timp. Durere pe care imi pare atat de rau ca nu aveam cum sa o alin. Probabil sunt multi copii in situatia asta. Nu sunt mama model si nu petrec tot timpul cu Termi, ma mai duc si la munca, sunt si eu stresata, seara vin obosita, apuca-te si fa mancare, curatenie…inteleg ca toti avem lucrurile astea pe cap, uneori suntem deprimati sau avem o zi proasta dar nimic din asta nu e o scuza pentru a ne ignora copiii timp indelungat. Lasa niste rani atat de adanci in ceea ce ii priveste pe ei, iar solutia este una foarte simpla, doar sa le acordam din timpul nostru, sa ne jucam, sa radem, sa fim liberi. Poate intr-o zi suntem obositi si nu avem chef de iesit in parc cu ei, inteleg bine si asta, dar putem face atat de multe lucruri cu ei in casa. Eu desi inca Termi e mica am zis sa o invat pasiunea pentru board game-uri, sunt niste joculete de societate, mega distractive. Noua adultilor ne plac mult si am zis sa ii insuflu si ei pasiunea asta, simt ca asta ne leaga mai mult, ne face sa petrecem timp de calitate departe de tehnologie si alte distractii de genul asta. Visez ca atunci cand e mai mare si intelege mai bine, sa avem seri de jocuri in fiecare sambata, sa ne strangem asa cu totii, eu sa fac snack-uri si apoi sa incepem competitia de ras si voie buna. Vreau ca asta sa ii ramana amintire cu familia ei, cum ne jucam, ne distram si radeam. Slabe sanse sa tina minte ca i-am luat nu mai stiu ce tableta sau chestii de genul. M-am saturat de tehnologie, am obosit de ecrane, de reclame, de a cumpara lucruri intutile care iti dau senzatia ca ai fi mai fericit daca le-ai avea, dar dupa ce le ai, iti doresti altceva si fericit tot nu esti.
Tot din nebunia pe care o am, mai bifez si regula cu telefonul mobil: este interzis telefonul in bucatarie sau la locul unde luam masa! Desi Termi a invatat de la gradi replica ” la masa nu vorbim”, la noi acasa e regula, la masa vorbim, socializam si ne strangem cu totii sa papam, niciodata nu mancam pe rand. Poate par o comunista nebuna, dar cand o aud: ” Mami, stai aici langa mine si hai sa vorbim”, asta cand mai papa ea cate un snack(de fapt multe si dese, nu tinem pasul cu ea la snack-uri) si eu ma apuc sa mai spal un vas in timpul ala, mi se pare ca mi-am atins scopul cat de cat.
Ce am mai invatat zilele astea a fost sa nu mergem niciodata pe ideea ca da, acum sunt mari copii gen 10, 11, 12 ani si nu mai au nevoie de noi, trebuie sa ii lasam mereu pe ei singuri sa se joace si noi sa stam cu alti adulti. In niciun caz! Chiar citisem un studiu, asta era facut pe citit, dar e un simplu exemplu. La inceput le citim noi copiilor cand sunt mici, dar odata ce ajung si ei sa citeasca singuri noi ne oprim, nu mai facem asta cu ei, si s-a aratat in studiu ca pe ei asta chiar ii afecteaza. Trebuie lasati sa citeasca si singuri, da, dar e bine sa ne facem timp sa citim si impreuna asa cum am facut-o atatia ani la randul si am creat aceasta rutina frumoasa.
Un alt lucru important pe care l-am remarcat zilele astea, a fost ca n-au zis o singura data mama nu mi-a luat cutare, sau cutare lucru, ci doar…”mami nu ne arata deloc ca ne iubeste”, “nu vrea sa petreca deloc timp cu noi”, “ne-am rugat de tati o ora sa iasa cu noi in parc si nu a vrut”. Daca nici copiii nu sunt sinceri, atunci cine? Si cer atat de putin lucru. Si degeaba le-am lua chestii, daca golul din sufletul lor e tot acolo. Golul se umple cu iubire si timp, nu cu lucruri.

Ah, si inca ceva, mereu cand le gresiti copiilor sa va cereti iertare, e atat de important. Inca de cand sunt mici sa aveti acest obicei, ei sunt atat de iertatori si buni, trebuie doar sa ne deschidem inima de adulti ocupati si frustrati, sa ii privim ca pe niste egali pentru a face din ei niste oameni buni si empatici, nu care cred ca le stiu pe toate.
N-am vrut sa scriu pagini intregi, desi simt ca mai am atatea de zis, scuze pentru roman, dar va rog mult, sa va opriti din ceea ce faceti si sa acordati timp copiilor! Nimic nu e mai pretios pentru ei decat asta! Si sa ii imbratisati, si sa le spuneti ca ii iubiti, mereu si mereu, pana va doare gura si va obosesc bratele.

Haideti sa nu mai crestem copii care atunci cand sunt mari trebuie sa isi rezolve sechelele din copilarie.

Cu drag,
mami imperfecta de Termi

16 Replies to “Acorda-mi timp!”

  1. Minuntat! Te imbratisez si ma bucur mult pentru acest articol sincer si simplu! Calatoria de a fi parinte nu e usoara, dar e atat de important sa fim langa ei cu timpul nostru! Si chiar atunci cand nu avem prea mult timp sa incercam sa ii implicam in ceea ce facem noi, se vor simti importanti si le dam sansa de a fi alaturi de noi.

    1. Ms mult, Ana! Da, ai punctat foarte bine, se bucura si invata multe cand ii implicam in ceea ce facem, inca de mici ar trebuie sa ii obisnuim asa. Pupici multi!

  2. Cat de frumos. Mulțumesc pt remind. Cu siguranță toate mămicile știm asta, dar ocupate cu restu treburilor (papa bun, curat, ordine după bebei, după adulți) zboară timpul și nu mai petrecem timp liber cu copilașii. Noi de ex avem 1 regula, recent stabilita. La fiecare ora, iau pauza și stau cu fetita de 1 an și 2 luni câte 10-15 min – joaca (excludem momentele de papa, somn, etc.). Cum bate gongul, chiar las tot, deși îs tentata sa mai termin nu știu ce, sa pun la cuptor, etc. Mulțumesc pt rețetele minunate de pe site și pt tot ce faci. Pupici.

    1. Merci si eu pentru mesaj :). Ce regula frumoasa aveti si voi, nu ma gandisem la asta, foarte fain, bravo! Pupici si zi frumoasa sa aveti!

  3. f frumos ce ai scris. e asa de adevarat. suntem asa de obosiți si dezordonați in viata, in timpul ce il avem.. vad si eu părinți rastindu se la copii dar incerc sa nu i judec. e greu sa fii părinte mereu in gardă, odata cu dragostea suprema vine o mare, mare responsabilitate cu cresterea si educația. e bine sa ne amintim din cind in cind ca timpul cu ei nu se mai intoarce niciodată. adică maine vine cu ceva nou si daca am pierdut ziua de azi e mare pacat. pupici. eu bucatareli cautam, ca de obicei. mersi mami a lui Termi, ca inca ma inspiri ….după 2ani.putini au mai reușit :)))

    1. Da, si eu judecam uneori pe strada dar apoi ma uitam la mine cand aveam o zi grea si ma pierdeam cu firea..zic poate asa erau si parintii aceea in momentul ala. Dar e bine sa ne revenim si sa nu dureze la nesfarsit treaba asta. Da, e o responsabilitate foarte mare, chiar nu ma asteptam sa fie atat de greu.Pupici multi si merci pentru mesaj, ma bucur ca inca te inspir, sper sa o tot fac. Zi faina sa aveti!

  4. Foarte adevarat. Felicitari pt ceea ce ai scris. Copii au nevoie de iubire multa si cat mai mult timp cu parintii. Este asa frumos cand puiul reuseste sa spuna “te besc”…toata m-am topit.

    1. Multumesc, sper totusi sa ajunga unde trebuie mesajul meu si sa ne amintim mereu ca cei mici au nevoie de noi, nu doar de lucruri. Pupici!

  5. Felicitari pentru articol mami de Termi!Ma bucur foarte mult sa vad ca mai exista oameni care investesc in copiii lor si nu se lauda cu “copilul meu de 1 an stie sa umble singur pe tableta,telefon etc”. Vad zilnic in parc parinti care stau pe telefon si copiii lor trebuie sa repete de n ori fraza “mami/tati uitat-te la mine cum fac asta”.Ei de fapt striga cu disperare dupa atentia parintilor,parinti care sunt prea ocupati chiar si in parc.Sper sa ajunga la cat mai multe persoane mesajul tau si sa trezeasca pe cat mai multi.Felicitari! Pupuci.

    1. Din pacate asta a ajuns sa fie normalitatea si copiii care nu sunt lasati pe tablet/telefon considera ca deja nu invata suficiente chestii si sunt in urma altor copii. Evident ca fiecare isi creste cum stie copiii, dar prea ne-am indepartat de comunicarea unuii cu ceilalti, uitam lucrurile care conteaza cu adevarat si asimilam tone de informatii inutile tot uitandu-ne aiurea in telefon. Am o etapa in viata mea acum foarte radicala cu tehnologia si cu tot ce ne indeparteaza de la a ne conecta unii cu altii. Pupici!

  6. Aveti atat de multa dreptate. Sper din tot sufletul sa nu-mi dezamagesc ingerasul si sa reusesc sa-i ofer mereu zambete cum i-am oferit pana acum. Are 1 anisor si ma simt atat de bine vand o vad cum rade si o amuza cand ne jucam impreuna. Sper sa-i fiu o mama buna si o sa incerc din răsputeri sa va urmez sfaturile. Sănătate multa intregii familii si multe bucurii alaturi de ingeras!

  7. F frumos spus și din păcate vad din ce in ce mai multi părinți cu astfel de comportamente;
    Vom deveni niste robotei ,cu nasul în telefoane și fără valori adevărate ,avizi după lucruri superficiale.
    Până la urmă copilul are nevoie de afecțiune ,nu neapărat haine și jucării scumpe.
    Felicitări pt toată activitatea dumneavoastră !
    Mă inspir deseori din retetele minunate😊

    1. Hey! Multumesc mult pentru aprecieri, dar te rog sa nu imi mai vorbesti cu dumneavoastra :). Pare pompoasa si rece treaba asta, poti sa imi spui Simo daca e mai usor 🙂 . Da, din pacate si eu simt la fel, oriunde ma uit vad oameni doar cu nasul in telefon. Ne incarcam creierul cu atat de multa informatie inutila si pierdem din vedere lucrurile importante cum ziceai si tu. Cred ca o sa mai scriu filosofeli din-astea ca ma ajuta sa mai scap de toate gandurile pe care le am si poate reusim sa schimbam generatiile ce vin din urma, sa puna accentul pe ce conteaza cu adevarat. Pupici!

  8. Minunat! Minunat! Urmaresc de aproape un an, pun in aplicare mare parte din retetele postate aici si ma bucur enorm cand citesc aceste randuri scrise parca pe acceasi “lungime de unda”, cu mine, cu noi…
    Felicitari pt articol

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.