Acorda-mi timp!

Zic vine acum 1 mai si cum sigur mamicile au timp liber de stat la cafeluta dimineata…NOOT! m-am apucat iar de filosofat ca parca merge asa un articol langa cafeluta rece bauta pe fuga cum se intampla de fapt. Buuun, vreau insa sa fie clar inca de la inceput ca niciodata nu m-am vazut ca vreun guru in ale parentingului sau ceva de genul. Si nici nu o sa incep in a da lectii in cresterea copiilor sau mai stiu eu. Zic asta sa nu aud iar comentarii rautacioase, ca nu’mi plac hater-ii aici pe site, doar eu pot fi hater-ita ca e spatiul meu si oricum sunt mereu asa, it’s in my nature.
De fapt scriu acum pentru ca am cunoscut niste copii tristi recent, m-a marcat foarte mult experienta si inca sunt plina de revolta si tristete. Mereu ma afecteaza foarte mult unele evenimente dar am zis din asta sa incerc sa fac un lucru bun, sa incerc sa spread the word, sigur sunt multi copiii tristi si poate parintii lor au nevoie de un wake up call. Nu stiu in ce masura va fi asta, dar fiind un loc public poate ajunge macar la 1-2 parinti ce uita sa fie acolo pentru copii lor.
Mereu am citit carti de parenting in ideea de a fi mai sigura pe mine si fara asa de multe dubii ca fac ceea ce trebuie in calitate de mama. Dar nici dupa atatea carti nu sunt vreo incredibila si mereu ma desconsider si ma intreb daca sunt o mama buna. Au fost si momente urate, momente cand am simtit ca meseria asta de mama nu este pentru mine, momente cand simteam ca nu fac nimic bine, cred ca toti le avem, e bine sa le constientizam si sa ne revenim si sa mergem mai departe, sa nu o lalaim la nesfarsit. Insa cu toate dubiile mele si nesigurantele pe care le-am avut si le am, un lucru am stiut mereu sigur, faptul ca cei mici au nevoie de timpul nostru, pentru asta nu a fost nevoie sa citesc in carti nimic. Am citit de altele, cum sa incerc sa nu ma mai enervez, sa incerc sa nu tip, sa imi pastrez calmul, cum sa reactionez cand are o criza de furie si altele, dar faza cu timpul da…mereu am preferat sa las o vasa nespalata pentru a petrece timp cu ea si multe altele. M-a apucat nebunia acum sa scriu, pentru ca am vazut durerea din sufletul unor copii ai caror parinti nu le acorda timp. Durere pe care imi pare atat de rau ca nu aveam cum sa o alin. Probabil sunt multi copii in situatia asta. Nu sunt mama model si nu petrec tot timpul cu Termi, ma mai duc si la munca, sunt si eu stresata, seara vin obosita, apuca-te si fa mancare, curatenie…inteleg ca toti avem lucrurile astea pe cap, uneori suntem deprimati sau avem o zi proasta dar nimic din asta nu e o scuza pentru a ne ignora copiii timp indelungat. Lasa niste rani atat de adanci in ceea ce ii priveste pe ei, iar solutia este una foarte simpla, doar sa le acordam din timpul nostru, sa ne jucam, sa radem, sa fim liberi. Poate intr-o zi suntem obositi si nu avem chef de iesit in parc cu ei, inteleg bine si asta, dar putem face atat de multe lucruri cu ei in casa. Eu desi inca Termi e mica am zis sa o invat pasiunea pentru board game-uri, sunt niste joculete de societate, mega distractive. Noua adultilor ne plac mult si am zis sa ii insuflu si ei pasiunea asta, simt ca asta ne leaga mai mult, ne face sa petrecem timp de calitate departe de tehnologie si alte distractii de genul asta. Visez ca atunci cand e mai mare si intelege mai bine, sa avem seri de jocuri in fiecare sambata, sa ne strangem asa cu totii, eu sa fac snack-uri si apoi sa incepem competitia de ras si voie buna. Vreau ca asta sa ii ramana amintire cu familia ei, cum ne jucam, ne distram si radeam. Slabe sanse sa tina minte ca i-am luat nu mai stiu ce tableta sau chestii de genul. M-am saturat de tehnologie, am obosit de ecrane, de reclame, de a cumpara lucruri intutile care iti dau senzatia ca ai fi mai fericit daca le-ai avea, dar dupa ce le ai, iti doresti altceva si fericit tot nu esti.
Tot din nebunia pe care o am, mai bifez si regula cu telefonul mobil: este interzis telefonul in bucatarie sau la locul unde luam masa! Desi Termi a invatat de la gradi replica ” la masa nu vorbim”, la noi acasa e regula, la masa vorbim, socializam si ne strangem cu totii sa papam, niciodata nu mancam pe rand. Poate par o comunista nebuna, dar cand o aud: ” Mami, stai aici langa mine si hai sa vorbim”, asta cand mai papa ea cate un snack(de fapt multe si dese, nu tinem pasul cu ea la snack-uri) si eu ma apuc sa mai spal un vas in timpul ala, mi se pare ca mi-am atins scopul cat de cat.
Ce am mai invatat zilele astea a fost sa nu mergem niciodata pe ideea ca da, acum sunt mari copii gen 10, 11, 12 ani si nu mai au nevoie de noi, trebuie sa ii lasam mereu pe ei singuri sa se joace si noi sa stam cu alti adulti. In niciun caz! Chiar citisem un studiu, asta era facut pe citit, dar e un simplu exemplu. La inceput le citim noi copiilor cand sunt mici, dar odata ce ajung si ei sa citeasca singuri noi ne oprim, nu mai facem asta cu ei, si s-a aratat in studiu ca pe ei asta chiar ii afecteaza. Trebuie lasati sa citeasca si singuri, da, dar e bine sa ne facem timp sa citim si impreuna asa cum am facut-o atatia ani la randul si am creat aceasta rutina frumoasa.
Un alt lucru important pe care l-am remarcat zilele astea, a fost ca n-au zis o singura data mama nu mi-a luat cutare, sau cutare lucru, ci doar…”mami nu ne arata deloc ca ne iubeste”, “nu vrea sa petreca deloc timp cu noi”, “ne-am rugat de tati o ora sa iasa cu noi in parc si nu a vrut”. Daca nici copiii nu sunt sinceri, atunci cine? Si cer atat de putin lucru. Si degeaba le-am lua chestii, daca golul din sufletul lor e tot acolo. Golul se umple cu iubire si timp, nu cu lucruri.

Ah, si inca ceva, mereu cand le gresiti copiilor sa va cereti iertare, e atat de important. Inca de cand sunt mici sa aveti acest obicei, ei sunt atat de iertatori si buni, trebuie doar sa ne deschidem inima de adulti ocupati si frustrati, sa ii privim ca pe niste egali pentru a face din ei niste oameni buni si empatici, nu care cred ca le stiu pe toate.
N-am vrut sa scriu pagini intregi, desi simt ca mai am atatea de zis, scuze pentru roman, dar va rog mult, sa va opriti din ceea ce faceti si sa acordati timp copiilor! Nimic nu e mai pretios pentru ei decat asta! Si sa ii imbratisati, si sa le spuneti ca ii iubiti, mereu si mereu, pana va doare gura si va obosesc bratele.

Haideti sa nu mai crestem copii care atunci cand sunt mari trebuie sa isi rezolve sechelele din copilarie.

Cu drag,
mami imperfecta de Termi