Termi si crizele de furie

N-am mai filosofat de ceva timp pe aici, dar m-am gandit ca poate nu aveti ce citi la cafeluta de sambata dimineata sau la frappe-ul de pe plaja ca tot e vremea concediilor.

Nu este si nici nu vreau sa devina un site de parenting, eu doar sunt fata care tot incearca retete noi desi nu le are deloc cu aranjatul in farfurie, dar as vrea sa impart cu voi prima criza de furie crunta a lui Termi. A mai tot facut ea pe ici pe colo fite, dar ca asta niciodata. Citisem acum ceva timp cartea Alethei Solter, “Lacrimi si crize de furie”, intelesem in mare cum sta treaba cu crizele, plansul si cica eram gata sa pun in actiune. Recunosc ca au mai fost crize mici la care m-am pierdut si nu prea am stiut cum sa reactionez, desi citisem cartea. Daca nu ati ctitit-o, desi v-o recomand din suflet, ideea este ca atunci cand plang si au crizele alea urate o fac ca sa se descarce. Bine, trebuie sa vedeti ca plansul nu e de durere,  foame sau alt disconfort, dar ca orice mama ne dam seama de asta mai ales daca sunt mai maricei. Ca si noi, si ei au zile mai grele, zile mai usoare, acumuleaza stres si trebuie sa il elimine cumva, si ca un vulcan, aduna, aduna si apoi erup facand lucrul acesta printr-o criza de plans. Buuun, sa revenim, totul s-a declansat absurd la noi, nu va plictisesc cu asta, dar aproape tot drumul de la cresa pana acasa plangea isteric, isteric. Am luat-o in brate desi se zbatea si urla, pana acasa am facut febra la maini de cat m-am chinuit sa o stapanesc. A fost cea mai urata criza a ei, nici nu stiam ce Dumnezeului sa fac. Nu bagam in seama lumea, nu ma uitam imprejur, putin imi pasa ca se uita cineva. Nu o puteam lasa jos pentru ca dadea sa fuga la un magazin de unde a pornit tot show-ul.  Ajunsa acasa, eram plina de nervi si pregatita de amenintari, ca ce inseamna asta stiti voi….dar am ramas calma, am reusit sa raman calma. Doamne, ce bine am facut! Am ramas cu ea in usa…se zbata si urla dar reusea sa zica un pierdut “blate”, deci clar avea nevoie de mine. Si in carte se spune ca desi te resping, copii au nevoie de noi, deci in niciun caz daca va resing sa nu credeti ca asta vor cu adevarat, insistati voi. Revenind, m-a luat apoi de gat si tot plangea, eu o tineam strans si ii tot spuneam:”mami te iubeste, mami e langa tine” atat, in niciun caz nu ii spuneam sa se opreasca din plans, ei trebuie sa planga atat cat au nevoie, sa nu ii inhibati cu asta. Usor, usor am vazut ca se linisteste cand ma aude ca ii spun aceste cuvinte si ma strangea mai tare in brate, strangeam si eu la randul meu cu toata dragostea de care eram capabila. Si in cateva minute s-a linistit, s-a linistit si parca era alt copil, era cooperanta si imi spunea “iubita mea” desi niciodata nu mi-a mai zis asa  :-). Citisem in carte despre exemple de genul asta si mi se pareau SF, zic cum dom’le sa fie ca nou copilul dupa, dar da…pana n-am trait pe propia mea piele n-am crezut.

Asa ca saru’mana Domana Aletha, sa va dea Dumnezeu sanatate! Sper totusi sa nu mai trecem curand prin asta :))). Cartea este mult mai complexa, este pe varste, v-o recomand cu drag, aveti foarte multe de invatat din ea.

Si stiu ca este greu sa ramanem calmi, dupa munca obositi, poate si cu alte probleme pe cap, dar sa nu uitam ca un suflet mic are nevoie de noi. Are nevoie sa stie ca si in momentele urate, in momentele mai putin bune, in momentele cand au o zi proasta noi le suntem alaturi, neconditionat! Si va zic ca senzatia de dupa nu se compara cu nimic, senzatia ca am putut sa ii alinam si am fost langa ei este mega faina, o implinire si o dragoste si mai mare ce o simtim. Nu reactionez mereu asa si nu’s mama perfecta si nici nu tind sa ating asta, dar ma bucur de orice mica victorie, de orice moment in care reusesc sa ma conectez si sa fiu langa ea. Pentru ca stim cat de greu este cu prichindeii astia si cum ne pun rabdarea la incercare. Ca doar meseria de parinte este cea mai grea din lume, dar si cea mai frumoasa.

Pun mai jos niste pasaje care sigur va vor da de gandit. Eu o am in engleza, dar sa stiti ca o puteti cumpara in limba romana de aici: Aletha Solter- Lacrimi si crize de furie.

“Children need our loving presence and attention when they cry because they need to know that they are loved, no matter how they are feeling. They need to express their painful feelings without being rejected or distracted, and to know that somebody understands and cares.”

“The need to cry gradually builds up until the urge for release is so strong that the child can no longer hold it back. At that point almost anything will trigger tears. Because of this, there are times when the reason for a child’s crying may not be immediately evident. The outburst will appear to be totally unjustified by the current situation. Here is an example: suppose your child is hungry for a snack and you give him the last cookie from a box. This cookie happens to be broken, and your child starts to complain because it’s broken. You explain that it’s the last cookie in the box. At that point, your child has a full-blown temper tantrum, crying and screaming about the fact that the cookie is broken.”

“Some adults, who are concerned about frustrating children, give in to children’s whims when they are crying, mistaking these whims for genuine needs. In the broken cookie example, a parent may take his child to the store to buy another box of cookies. The result of this indulgent style of parenting is that the children generally become more and more demanding and difficult to live with. This is not because they have been given too much. It is because they never have an opportunity lo release pent-up feelings by crying and raging. These are children with stress just like all children, but their parents’ inappropriate responses to their attempts to release stress have prevented the children from healing themselves.”

Si ma opresc aici cu citatele ca eu as pune toata cartea:-).

Pupici!

12 Replies to “Termi si crizele de furie”

  1. Chiar ma gandeam la voi zilele astea, ca nu am mai facut nicio reteta de a ta de ceva timp 🙁
    Ma bucur ca ai reusit sa citesti cartea, cum ai facut totusi?? 😂😂😂 stii, intreb pentru o prietena 🤦🏽‍♀️😂😂😂 . O fi ceva in aer, ca si Dinozaurul meu are reactii asemanatoare Terminatoarei 😣
    Te pup cu drag. Arunc o privire prin retetele tale ss ma inspir 🤗

    1. Eu citesc mult in ratb in drum spre munca, la munca la pauza de pranz si seara cand ma bag in pat lange Termi mai prind 3-4 pagini pana ma cuprinde somnul maxim :))). pupicei! sper sa gasesti ceva pe placul tau.

  2. De când am început diversificarea celei mici, rețetele prezentate mi-au fost de un mare ajutor. Dealtfel, doar rețetele tale le-am pus în practica :), cea mica este tare fericita și mâncăcioasă. Mulțumim că ne faci zilele ușoare și că tot timpul găsim rețete foarte faine.:)

  3. Suntem foarte multe noi astea care citim aici la tine.. însă cu greu ne găsim timp si “curaj” ca sa iti scriem, din partea mea si a prințesei noastre de aproape 8 luni ITI MULTUMIM CA EXISTI ♡♡♡ Si din partea tuturor mamicilor: jos pălăria în fața dumneavoastră doamna !

    1. Hey…ma faci sa rosesc :). Multumesc mult si vorbeste-mi cu tu, te rog , suntem intre mamici doar :). Pupici, multumesc ca ma urmariti!

  4. Multumim pentru povestea impartasita si felicitari pentru rabdare! Si la noi incep sa apara episoade mai horror, dar facem fata..O sa iau si eu cartea mentionata, super!
    Ti-am scris si pentru a te ruga ceva, daca va fi posibil: mie imi place site-ul tau tare tare mult, dubios de mult (ca sa te citez in dubiosenii) si m-as bucura daca de fiecare data cand postezi ceva as primi un email cu o notifcare. In felul asta nu ratez nimic si nici nu trebuie sa revin non-stop “Ia sa vad, azi a postat ceva?” Crezi ca ai putea sa faci ceva gen Newsletter? Sa nu-mi zici ca deja ai, ca inseamna ca-s chioara rau si ca nu ma mai descurc deloc cu tehnologia asta…
    Sarumana,Pupici!

    1. Draguta, merci de mesaj si de sfat. Nu, nu am newsletter din pacate. Ma tot gandeam sa fac, dar timpul mi-a devenit asa de limitat cu intoarcerea asta la munca incat abia daca mai am timp sa incerc ceva retetele si sa le postez, sa ma ocup si de newsletter ma gandeam ca cere si mai mult timp. Dar daca ne lasa bolile astea in pace, ce ne tot supara de atata amar de vreme, si o sa avem si noi perioade mai bune si fara virusi o sa ma mai gandesc la asta si pun si un newsletter :). Pupicei multi! Ah, daca iti este mai usor, eu pun mereu pe Facebook articolele ce le postez, poti da acolo un follow, nu like si asa te anunta mereu cand postez ceva. Asta daca ai Facebook, alta solutie n-am pentru moment. Dar pastram legatura :).

  5. Multumim pentru povestea impartasita si felicitari pentru rabdare! Si la noi incep sa apara episoade mai horror, dar facem fata..O sa iau si eu cartea mentionata, super!
    Ti-am scris si pentru a te ruga ceva, daca va fi posibil: mie imi place site-ul tau tare tare mult, dubios de mult (ca sa te citez in dubiosenii) si m-as bucura daca de fiecare data cand postezi ceva as primi un email cu o notifcare. In felul asta nu ratez nimic si nici nu trebuie sa revin non-stop “Ia sa vad, azi a postat ceva?” Crezi ca ai putea sa faci ceva gen Newsletter? Sa nu-mi zici ca deja ai, ca inseamna ca-s chioara rau si ca nu ma mai descurc deloc cu tehnologia asta…
    Sarumana,Pupici!

    1. Draguta, hai ca am crezut ca m-am imbatat :)) mai citisem o data mesajul tau, postat pe 3. Dar eu nu ma mai intrat pe aici de muult timp, am fost ba in spital, ba in concediu si nu am mai fost activa cu atatea pe cap. Iti raspunsesem la primul mesaj cu newsletter-ul asta. Ah, si sa stii ca daca pui un comment nu apare imediat, trebuie intai sa il aprob eu. In general sunt mai rapida si raspund repejor, dar acum am fost mega aglomerata si am uitat de tot de site. Pupici multi!

      1. Multumesc mult pentru raspuns!
        Scuze ca am repostat mesajul, imi dadea mereu eroare si de-aia am tot “reincercat” pana cand vad ca de fapt s-au trimis toate :-))
        Pe Facebook deja te urmaresc,ce-i drept cred ca nu dadusem Follow.
        Imi pare rau sa aud ca ati cam fost bolnaviori, sper ca toate-s bune. Cam incepem s-o patim cu astia mici, asa e, prind tot ce e mai “dragalas” si apoi bolim si noi cu ei.
        Multa sanatate, va pupam,iar,din Elvetia!! :-* :-* :-*

        1. Nu ai de ce sa iti ceri scuze, bine ca ai insistat, ca daca era o eroare sa il fi primit. Eu am zis ca sa stii cum merge treaba aci, am setat sa aprob eu toate commenturile si apoi sa aapara :)), comunista all the way. Da, stiu ca pe Facebook daca dai follow iti apare notificare cand postez ceva. Sper sa o fac curand, ne-a dat rau peste cap cu bolile astea, ba Termi, ba eu….simt ca nu mai iesim din chestia asta.
          Pupicei multi si multumim! Sa fim toti sanatosi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.