Prima noapte fara Termi!

Prima noapte fara Termi, 17 martie 2018

Trebuie sa notez in calendar, ca nu se poate altfel. Stiti ca pana acum n-am filozofat prea mult despre nemurirea sufletului si nici nu scriu povesti pe aici, dar acum trebuie sa ma iertati si suportati :))). Promit sa nu vin prea des cu escapade din-astea. Dar dupa 2 ani si aproape 3 luni am fost si eu in stare sa ma despart o noapte de Termi, am lasat-o cu mamaia ei, Mae. Mai statuse la ea, dar doar pe timp de zi, erau obisnuite una cu alta, dar nu mai statusem eu fara ea atat de mult timp ever deci soc si groaza!!!
Pe ea am pregatit-o cu cateva zile inainte, zicea ca vrea sa ramana la Mae, ca este ok fara noi, prea ok pentru sufletul meu de mama posesiva :))). Totul a mers bine, am ajuns, am lasat-o, deja in cateva minute isi gasise de lucru cu Mae si noi eram pe planul doi asa ca am plecat cica sa ne traim viata la maxim cum zice sotul :-). Ce viata la maxim, ca am stat numai cu morcovul in fund, ma scuzati. Doamne, deci cand sunt cu ea si imi mananca ficatii zic ca abia astept si eu juma de zi fara ea, si cand in sfarsit sunt libera tot nu este bine. Am stat mega stresata si ingrijorata, desi stiam ca este pe maini bune, l-am innebunit pe sot sa sune mega des. Cred ca mai aveam putin si o puneam pe Mae sa imi pozeze si caca sa vad eu ca a iesit cum trebuie :-)). Am fost fix ca un c*i intr-o galeata, va rog sa ma scuzati. De dormit, ce sa dorm? I-am vazut pijamalele inainte sa ne bagam in pat, le-am mirosit si m-a apucat plansul :-))). Apoi m-am foit pe toate partile cu o mie de ganduri, m-am trezit mai obosita decat atunci cand dorm cu ea si are 10 treziri pe noapte. Dupa tot stresul asta, a doua zi am zburat sa o luam, s-a bucurat sa ne vada,  i-a fost dor de noi, dar surpiza, ia-o daca mai poti, ca nu voia sa vina acasa copilul :-)). Cica ea ramane in continuare la Mae. Deci m-am stresat si parpalit si copilul era bine merci, a facut placinta cu Mae, a stat cuminte, a facut si nazbatii, dar s-a distrat si i-a placut. Si eu am fost mega prapastioasa si nu m-am bucurat deloc de timpul liber….ce sa mai zic? Sper voi sa nu faceti ca mine :-))). Acum imi vine sa imi smulg parul din cap ca nu am profitat la maxim :)). Data viitoare am zis ca o sa beau, macar sa uit sa nu mai mai stresez :)).

Va povestesc aici, ca sa vad daca sunt singura nebuna sau mai sunt si alte mamici ca mine :))). M-as bucura sa impartasiti din experienta voastra. Ah si mai pun aici ca sa vada Termi peste ani cand o sa fiu batrana si senila ca mi-a fost greu fara ea si ma duca la un sanatoriu mai bun, cu internet si spa :-).

Ce sa mai zic, keep calm, copiii sunt ok si cu bunicii. Stop being such a crazy bitch :-))). Asta e nota pentru mine.

Ce ma sperie cel mai mult cred este faptul ca a crescut, si deja nu mai depinde atat de mult de mine. Adica de mine radeau prietenii cand era mai mica, ziceau ca mai am putin si o cos de mine :))) sa o stiu eu acolo. Ma gandeam atunci cand va mai creste si va pleca la prietene acasa si dupa mai departe cine stie la casa ei, oare tot cu golul asta in sufletul asa o sa stau? Si nu o sa ma simt completa? E clar ca nu nu vreau sa o fac dependena de mine,  mai bine sa raman eu cea dependenta si sa sufar in tacere….off! Ce dor mi-a fost de ea :), sufletul meu drag.

p.s.: asta am scris in somnul ei de pranz, aleluiaaa deja doarme de aproape 40 de minute! party hard!

28 Replies to “Prima noapte fara Termi!”

  1. Vezi ce face o noapte la bunici? 40 de min de somn la pranz eeeeeee!!! Cunosc povestea asta de parca am scris-o eu. Noi l-am lasat pentru ca am mers la un eveniment, dar ne-am intors pe la 5 dimineata… Plănuiesc sa il las in vara mai mult la bunici. Pana atunci ma pregatesc… psihic (another control freak here :)))

    1. A dormit 2 ore!!! Jesus! soc! Eu nici nu prea m-am pregatit acum, trebuie sa recunosc si m-a cam lovit treaba :))). Dar le face si lor bine, nu ii putem tine lipiti de noi. Pup!

  2. M-a amuzat tare postarea ta, mi-a placut felul in care ai povestit acea “prima noapte”. Noi inca nu am avut o experienta de genul asta, cea mica avand 1 an si cred ca nu va ramane curand o noapte intreaga la bunici :))) probabil as avea aceleasi trairi ca si tine…asa suntem noi mamele, mereu grijulii. Noi si cand mergem la cumparaturi fara ea si ramane cu bunica, ma tot gandesc oare ce face 🙈😄
    P.S. Iti urmaresc de ceva timp retetele si am si facut cate ceva, dar este prima oara cand iti scriu.
    Te pup si te urmaresc cu drag!

    1. Off..deci grija asta nu cred ca va trece prea curand :), asta e, ei sa fie sanatosi si noi pe langa ei Sper totusi la voi prima noapte sa fie mai relaxanta decat la noi :)))).
      Multumesc ca ma urmaresti! Pupicei cu drag!

  3. Draga de tine! Eu nu am cu cine si unde sa o las noaptea, dar cateva ore mai fug prin oras (de obicei la cumparaturi) si o las cu ta-su, dar stam in permanenta la telefon, pe casti. Si cand ajung acasa parca am fost plecata o luna, asa dor mi se face de ea :))

    1. Da, bunica ei este la doua statii de metrou de noi si nah, am zis ca este pacat sa nu stea impreuna si cu ocazia asta sa ne mai relaxam si noi, ca deja simteam cum nu mai am nicio tigla pe casa :))). E bine ca sta cu ea si mai reusesti si tu sa iei o gura de aer :))). In rest, traim viata la maxim dupa ce ii culcam :))). pup!

  4. :)) a mea e mai micuță, doar 1 an și o lună și alăptată încă. Tare mă regăsesc în tot ce ai scris! Aștept măcar o zi în care să fiu eu cu mine, fără teroristă! Oare sunt o mamă rea, oare e devreme să vreau asta?! Când mergem la bunici și plec cu soțul pt câte o oră, maxim 2, numai la ea mă gândesc. Oare îi face față buni? Oare…oare…oare? Dar ea e bine mersi! Într-adevăr, se bucură tare când mă vede <3 iubita mea frumoasă! 😍

    1. Ooo daa…fix la fel gandim se pare :). Dar e important sa ne acordam si noua timp, sa ne incarcam bateriile ca sa putem fi cat mai bine pentru ei. Pupicei multi!

  5. Wooa, felicitari pentru cum a rezistat Termi si, ce sa zic, semne bune anul are :)) Profita la maximum cand sta asa bine cu Mae.

    La noi junioara are 1 an si jumatate si luna trecuta a stat 5 ore, da, da, 5 ore cu mama. In timpul asta am vizitat o gradinita si am stat cu ochii pe telefon mai ceva ca pe aragaz. Si ce sa vezi, telefonul nu suna. Anul trecut am primit un telefon fix in mijlocul unui film, de s-au mutat toate privirile si urechile spre noi si fuga la copil care se linistise intre timp.

    Dupa ce am vizitat gradinita, am iesit cu sotul la un restaurant de Valentine’s Day. La fel de stresati, cu ochii pe ceas: repede o gustare, un desert si nota de plata. Cand am ajuns acasa, copilul era bine mersi: mancase tot iaurtul, friptura si o clatita, ceea ce cu mine nu se intampla.

    1. Ha haa, deci clar avem probleme. Fix asa sunt si eu, mereu cand o lasam si cateva ore. Poate cu timpul o sa ne mai relaxam, cand vor fi mai mari si chiar ne vor spune ei ca vor sa ramana acolo clar si raspicat :). Pupici!

  6. Numa’ vreau să-ți zic nu-ți revii nici la al doilea…. Trust me! Chiar acum sunt pe drum doar cu o anexa, deci cu o juma’ de suflet și de plămân. 😘

  7. Draguta e absolut normal ce simti! Eu mor de dorul pitichecului daca plec 2 ore la un film cu sotul si ii dau incontinuu mesaje mamei : ce face? e bine? a mancat? plange? ii e dor de mine? Si in momentele in care trag o sperietura cu ea de imbatranesc 10 ani, numar saptamanile pana vin iar socrii la noi sa putem lua o pauza de 2-3 ore :)) Hang in there, it gets easier, or so they say 😀 pupici!

    1. Astept partea cu easier ce sa zic :)). intre timp raman mega stresata ca si tine, ca si majoritatea vad :))). Vai de noi…

  8. Ce mult mi-a placut postarea asta, mai mult decat orice reteta buna pe care o impartaseati aici! 😉 mie cel mai groaza imi va fi cand o sa ma intorc la munca, cred ca o sa ma perpelesc toata ziua ce face, ce mananca…Cum a mers la voi cu intarcarea? O sa-mi fie tare greu si aici, ca inca ii place muult lapticul..;) va pupam!

    1. Abia ce am intarcat-o saptamana trecuta definitiv. Mai ramasese sa ii dau la somnul de seara, dar a trebuit sa inchei fortat din cauza unei infectii mari ce o aveam si ce necesita antibiotic. Pana atunci i-am scos treptat de peste zi si apoi de peste noapte. A fost dificil, abia dupa 3 saptamani a dormit mai ok noaptea. Pe zi a fost cel mai usor de scos, doar ca dupa refuza sa doarma la pranz. Ma simt ciudat acum ca intarcarea a fost brusca si nu am incheiat-o eu voit, dar asta este, a supt 2 ani si aproape 3 luni :). Iar cand vei fi la munca, da , e greu la inceput, a fost prima data cand am stat asa mult fara ea, 8 ore jumatate. Imi venea sa plang in primele zile, dar vazand ca ea este bine acolo, eu ieseam din casa, vorbeam cu adulti, imi puneam si neuronii in miscare mi-a dat o stare de bine si am inceput sa privesc altfel lucrurile si sa nu ma mai stresez. Nu e usor, dar o sa ajungi acolo :). Va pup!

  9. Draga mea te urmaresc cu mare placere,am ras copios citind experienta ta si parca ma vad pe mine in viitor, iubita mea are doar 8 luni si ma gandesc ca sunt atat de dependenta de ea ca poate nu voi avea curajul tau…cred ca asa ar trebui sa fie orice mamica..iubirea neconditionata te face sa nu te poti rupe nici macar putin de puiutul tau..te pup

    1. Saru’mana ca ma urmaresti :). Da, nici eu nu ma vedeam in stare de asta cand era asa mica, dar pe masura ce cresc se mai schimba lucrurile, realizam ca nu ii putem tine mereu lipiti de noi. Pupici cu drag :*!

  10. Uf uf! :)) Felicitari!
    Felicitari ca ai facut pasul. Eu zic ca bunici & copii => fericire si pentru unii si pentru altii! Nu esti egoista, i-ai dat si bunicii o felie de bucurie si copilului un moment “de libertate/ de respiro”.
    Eu imi las baiatul cu oricare din bunici (mama mea sau soacra mea) din cand in cand si peste noapte. Sint convinsa ca asta ii face bine si lui, si lor – bunicilor, si noua – parintilor. Win-win-win situation :))

  11. Buna, dragelor! Si-a mea ” imi mananca ficatii”, mai ales de cand s-a prins ca bebe necesita mult timp si multa atentie, iar ea e sora mare si trebuie sa-si imparta parintii inainte de orice altceva😄 , dar daca nu-i vad meclita dormind linistita, nu sunt completa. Asa ca don’t worry, cautati medicatie…😨Domnisorica mea implineste 7 ani si nu sunt eu cand nu doarme acasa😂

  12. Pfff, a mea are 1 an jumate, iar eu sunt f dependentă de terorista mea, o mai las cu mamaie când plec la cumpărături, când mai am catr o programare, gen unghii, sau coafor. Dar stau numai cu telefonul in mâna și sun din jum in jum de ora, sa întreb ce face, e cuminte, a făcut caca, a băut apa și abia aștept sa term ce am de făcut și sa fug la ea.. nu am putut sa o las pana acum nici o noapte la mamaie, deși ea mereu imi zice sa o las, sa ma odihnesc și eu cap coada, dar fiind mămica cu norma întreaga, noi inca de la nastere am stat numai împreuna unde este una este și cealaltă, și nu pot sa ma obișnuiesc cu ideea sa nu fie o noapte cu mine. PSS, atât de obsedată sunt încât și acum ma trezesc sa o verific , sa văd cum respira, cum doarme!!!! Sper ca mai târziu in timp sa îmi pot face curaj sa o las o noapte, dar asta mult mai maricica, cred..

    1. Te inteleg perfect, asa am fost si eu :). dar am zis ca fiind mai mare acum, intarcata trebuie sa imi fac curaj, ca ii face si ei bine si noua ca parinti si bunicii :). toata lumea are de castigat :))). Pupici!

  13. În loc să profiți la maxim de noaptea liberă,şi să vă distrați, tu ai stat mega stresata, iar copilul bine mersi. 😂
    Prima dată când l-am lăsat pe băiat cu mamaia a fost la 8 luni,când a trebuit să mergem la o nuntă undeva pe la Iaşi.Am fost super stresata, i-am terorizat cu telefoanele;una ca eram la o aşa mare distanță,noi fiind din Piatra Neamț, și a doua că era cu febră şi pe tratament pt.roşu în gât.

    1. Da, exact de-asta v-am si povestit, ironia sortii :))). dar data viitoare stiu, ma voi distra la maxim! Sper :)))! Ah, da, tu chiar aveai motive de stres, sarmana. La noi nu era cazul si tot m-am dat de ceasul mortii :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *